Tinerii cu handicap mintal sever și/sau asociat beneficiază de școlarizare și asistență din partea statului până la vârsta de 18 ani. Ce se întâmplă însă după această vârstă?
Pentru ei, vârsta majoratului este doar o zi bifată în calendar; nimic nu se schimbă spectaculos, de pe o zi pe alta, ci doar cu răbdare și muncă susținută și după vârsta de 18 ani. De aceea, este nevoie ca serviciile de terapie și îngrijire să continue și după acest prag.
Asociația Hans Spalinger intenționează să construiască la Cluj o comunitate integrată, în care acești tineri să aibă mereu pe cineva aproape. Comunitatea va include case familiale destinate celor care au fost evacuați din orfelinate la 18 ani, ateliere în care tinerii cu handicap să poată lucra, centre de terapie pentru ca evoluția lor spre mai bine să meargă înainte.
Nu este doar un vis: la Simeria, în județul Hunedoara, Asociația Hans Spalinger a creat un asemenea complex: Centrul de Pedagogie Curativă Simeria. Acest plan poate deveni realitate doar cu sprijinul autorităților locale și al partenerilor din sectorul ONG.
In mod concret, ce s-ar putea face pentru o fata de 20 de ani sechelara de meningo-encefalita, cu gandicap mental sever, care locuieste in Videle si nu a mai putut beneficia de servicii de recuperare dupa 18 ani? Mama ei este vaduva, mai are un copil si, evident, mari greutati financiare. Un grup de prieteni cautam o solutie pt ea. Multumesc